E tot mai rău, cu fiecare zi ce trece,
și sufletul a devenit atât de rece,
mă simt, de timp,
ca de o fiară sfâșiat,
dacă-aș afla un loc, măcar,
în mine, să mă așez să zac,
chiar dacă știu că răul
în gheara căruia sunt prins,
mă va răpune, până când voi fi învins
de tot,
și numai mort
mă voi elibera de el,
și-aș mai dori un colțișor de cer,
cât lacrimă măcar,
cât un mărgăritar,
să pot să-mi vărs în matca lui
toată durerea sufletului